Ce recomandă ghidul european de siguranță pentru sistemele fotovoltaice

Ce este CFPA 37 și de ce contează pentru tine

Experții în prevenirea incendiilor din întreaga Europă își consolidează experiența în ghidurile CFPA Europe (Confederation of Fire Protection Associations Europe). Pentru fotovoltaice, documentul de referință este Guideline No. 37 — „Photovoltaic systems: Recommendations on loss prevention", actualizat în iunie 2025. Ghidul acoperă sistemele conectate la rețea, montate pe clădiri, și întregul spectru de riscuri: vânt, zăpadă și gheață, grindină, trăsnet și supratensiuni, incendiu, furt de echipamente și — un detaliu care surprinde pe mulți — rozătoarele, care rod izolația cablurilor.

De ce contează pentru un proprietar din România? Pentru că asigurătorii europeni se raportează la aceste bune practici, iar normativele naționale (inclusiv P118-1/2025 de la noi) converg vizibil către aceleași principii. Un sistem construit „în spiritul CFPA 37" este un sistem asigurabil, avizabil și, mai ales, sigur.

Inamicul numărul 1: arcul electric pe curent continuu

De aici decurg recomandările-cheie ale ghidului:

• Trasee DC scurte

  Cât mai scurte, cu cât mai puține conexiuni și, pe cât posibil, în afara clădirii.

• Invertoare amplasate corect

  În exteriorul clădirii sau în compartimente de incendiu separate, pe suprafețe incombustibile.

• Fără tuburi metalice

  Ghidul le descurajează explicit: muchiile lor ascuțite taie în timp izolația cablurilor. Se folosesc sisteme care nu propagă flacăra.

Acoperișul gândit pentru pompieri

La fel ca normativul românesc, ghidul cere ca acoperișul fotovoltaic să rămână „operabil" la intervenție: minimum 2,5 metri liberi între panouri de o parte și de alta a pereților antifoc, suprafețele mari subdivizate pentru acces și mentenanță, distanțe suficiente față de trapele de desfumare. Pentru sistemele integrate în acoperiș de peste 1.200 m², stratul-suport trebuie să fie incombustibil — sau divizat în câmpuri de maximum 1.200 m² prin separații incombustibile late de cel puțin 0,5 metri.

Piesa centrală pentru intervenție este „fireman's switch" — un întrerupător ușor accesibil care izolează alimentarea dinspre panouri, cu semnalizare clară către locul lui și cu testare periodică a funcționării. Tot pentru pompieri: marcarea instalației la originea circuitelor și la tablourile de distribuție, iar pentru clădirile comerciale — planuri de incendiu care includ traseele cablurilor DC.

Mentenanța: termoviziunea ca „analiză de sânge" a sistemului

Capitolul de mentenanță demontează mitul „l-am montat și am uitat de el":

1. Înainte de punerea în funcțiune — inspecție vizuală completă, verificarea polarității, măsurători de izolație și inspecție termografică efectuată de termografi certificați.
2. În exploatare — inspecții vizuale regulate făcute de electricieni calificați, verificări după fiecare furtună, curățare periodică și monitorizare termografică de rutină.
3. La orice defect — documentare fotografică și notificarea asigurătorului înainte de reparație: un detaliu procedural care poate decide soarta unei despăgubiri.

Pentru clădirile cu valori mari sau acoperișuri combustibile, ghidul recomandă chiar sisteme de detecție timpurie — detectoare liniare de temperatură sau termografie fixă — deoarece acoperișurile nu sunt, de regulă, supravegheate de nimeni.

Dincolo de incendiu: vânt, zăpadă, grindină și hoți

Un merit aparte al ghidului este că nu reduce siguranța la riscul de foc. Capitolul de stabilitate mecanică cere evaluarea tuturor cazurilor de încărcare — greutatea echipamentelor, încărcările de zăpadă și vânt specifice amplasamentului — iar dacă structura existentă nu le poate prelua, soluția este consolidarea sau reamplasarea, nu compromisul. O lecție direct aplicabilă în România, unde acoperișuri mai vechi primesc uneori sisteme dimensionate „după ochi".

La capitolul securitate, ghidul tratează și furtul de module și invertoare — un risc real pentru clădirile neocupate, construcțiile agricole și sistemele la sol. Recomandările includ șuruburi antifurt, marcarea nedetașabilă a seriilor, evidența lor păstrată de proprietar, iar pentru sistemele la sol — împrejmuire, alarmă cu monitorizare video sau patrule. Un detaliu de reținut: ghidul recomandă consultarea asigurătorului încă din faza de proiectare, pentru ca măsurile de protecție să fie aliniate cu condițiile poliței — nu descoperite ca lipsuri abia la dosarul de daună.

Bateriile de stocare: în compartimentul lor, nu în living

Acolo unde sistemul include stocare (BESS), ghidul este categoric: bateriile se instalează în compartimente de incendiu separate, cu acces dedicat din exterior, cu ventilație și control al temperaturii, iar traseele de cabluri dintre panouri și baterii — cât mai scurte și rutate în afara clădirii. Exact direcția în care merg și cerințele românești pentru încăperile tehnice.

5 întrebări de pus instalatorului tău, chiar azi

• Unde e invertorul?

  Și pe ce suprafață e montat — combustibilă sau incombustibilă?

• Cât de lungi sunt traseele DC?

  Și pe unde intră în clădire?

• Există deconectare semnalizată?

  Un dispozitiv accesibil, marcat, pe care pompierii îl găsesc în secunde?

• Când a fost ultima termografie?

  Și cine se uită la sistem după o furtună cu grindină?

Dacă răspunsurile vin prompt și documentat, ești pe mâini bune.

Concluzie

CFPA Europe Guideline No. 37 arată că siguranța fotovoltaică nu este o loterie, ci o disciplină: trasee DC scurte, echipamente amplasate corect, acces pentru pompieri, termografie periodică. Sunt reguli născute din analiza daunelor reale din toată Europa — și tocmai de aceea funcționează.